Category Archives: Texte alese – Poezii

NU E DE AJUNS SĂ IUBEȘTI – Jacques Salome

Standard

Nu e de ajuns sa îi spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta
dragoste în mine.
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este în acord
cu darul iubirii primite.
Nu e de ajuns sa îmi exprim dorintele,
trebuie de asemenea
sa accept sa nu le impun.
Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,
daca nu stiu sa le primesc
sau sa le amplific.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca vreau o relatie de cuplu
când eu îmi doresc doar sa ne întâlnim.
Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei
daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca ma poate iubi ,
daca mie mi-e teama de iubire
sau mi-e frica sa devin dependent.
Nu e de ajuns sa ma las iubit
daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
Nu e de ajuns sa fiu pasional
daca nu disting
nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns sa ma arat cu ea
daca nu o vad când suntem împreuna.
Nu e de ajuns sa îi promit ziua de mâine
daca nu sunt capabil sa traiesc în prezent.
Nu e de ajuns sa îi spun: vreau sa traiesc cu tine
daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns sa îi spun: poti conta pe mine
daca eu sunt înca dependent.
Nu e de ajuns sa îi fiu fidel
daca simt ca nu îmi sunt fidel mie însumi.
Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul
de a spune toate acestea si mai multe
pentru a începe sa construim împreuna
dincolo de întâlnire, o relatie plina de viata.

MAGDA ISANOS – Un bătrân către fiul său

Standard

.

 

Te rog, nu-ţi fie silă, că tremurându-mi mâna,

Când vreau să mă hrănesc, mă murdăresc pe faţă.

Când erai mic, cu ea eu te ştergeam întruna

Şi îţi dădeam, băiete, ca să mănânci dulceaţă.

Când tot repet o frază, nu te-amărî pe mine

Că-ndrug aceleaşi vorbe, până ce oboseşti.

Când erai mic, copile, eu gânguream cu tine,

Şi repetam cuvinte, să-nveţi ca să vorbeşti.

Ştiu că te enervezi, când mergem la plimbare,

Iar paşii mei greoi mă tin, pierdut, în urmă.

Când erai mic, băiete, te căram în spinare,

Şi nu ştiam, atunci, că trupul meu se curmă.

Ştiu că nu mă suporţi, să am faţa nerasă,

Să fiu mai ponosit, cu părul ca o claie.

Când erai mic, copile, şi-acuma mă apasă,

Trezeai tot universul, ca să nu intri-n baie.

Ştiu că îţi tulbur somnul, durerile mă seacă,

Şi tot mai grea îmi pare, acuma, bătrâneţea.

Când erai mic, băiete, dormeam pe la prisacă,

Că-n ţipetele tale, trecură-mi tinereţea…

Mă iartă, tu, copile, că azi îţi sunt povară,

Că nu mai am putere. Hai, mergi şi te-odihneşte,

Şi să nu uiţi, băiete, îţi spun a mia oară:

Că tot ce este viaţă, se trece, îmbătrâneşte

Sonet CLXXIX – Vasile Voiculescu

Standard

.

 

Nu! gloria iubirii nu este îmbuibarea,

Ospețe de săruturi, orgii de îmbrățișări,

Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea

Sunt duhul ei pe-o lume de vane desfătări.

Prin înfrânări și chinuri asceții-ating extazul;

Eu te ador cu-același canon ce-ntreg mă-nfrânge,

Căci dragostea nu-i apă, să-ți umfle-n vânt talazul.

Lași gloabele în voie; în ștreang pui purul sânge…

Eu nu ți-am scris, ca alții, pe lefuri sau merinde

Simțiri gălăgioase cu arderi măsluite;

Sonetul meu e cuget și patimă-mpietrite.

Cu inima ciocnește-l, că scapără, s-aprinde…

În scoica mea închisă, dârz, dar făr’ de răsuflare,

Încet ia suferința chip de mărgăritare.

 

COPACUL

Standard

.

Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect.
Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma.
Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!

 

 

 

O SINGURĂ DATĂ – Dora Iulia Marinescu

Standard

O singură dată

Ne naștem cu cerul pe umeri.

O singură dată

Sîntem oameni, și fiare și îngeri laolaltă,

Dorind, sfîșiind, suspinînd.

O singură dată

Cînd nimic nu mai are importanță

Și toate capătă un sens,

Cînd clipele se înfig în noi

A rugăciune și descîntec.

O singură dată

Ne dezvelim genunchii în fața timpului

Devenind egalii noștri la trup și suflet.

O singură dată

Ne trezim devreme în noi

Adulmecînd rănile,

Binecuvîntîndu-ne locul plîngerii,

Rîzînd, plîngînd de fericire.

O singură dată

Cînd cuvintele își pierd conturul

Sub durerea sărutului,

Unic, irepetabil,

Iubim.

 

 

SUNT PREA SINGUR… – R. M. Rilke

Standard

 

Sunt prea singur pe lume şi totuşi nu-s singur destul,

ca timpul să-mi fie sfinţit.

Sunt prea ne-nsemnat pe lume şi totuşi nici mic nu-s destul
să pot fi în faţa ta
ca un lucru-nţelept, tăinuit.  

Voinţa mea o vreau şi vreau pe-al faptei drum
să duc voinţa mea;

vreau în tăcute vremi, şovăitoare oarecum,
când se-apropie ceva,
să fiu între cei ce ştiu

sau singur să fiu.

Vreau fiinţa toată să-ţi reflect, să-ţi sorb,
nicicând să nu fiu prea bătrân sau orb,
să îţi pot ţine chipul greu, şovăitor.

Vreau să mă desfăşor.
Nicicând nu vreau încovoiat să fiu,
căci nu sunt eu când sunt încovoiat.

Vreau cugetu-mi adevărat
în faţa ta.

Vreau să mă zugrăvesc
ca pe-un tablou la care m-am uitat
aproape şi îndelungat,
ca vorbele de mine înţelese,
ca un urcior de fiecare zi,
ca faţa mamei,
ca o corabie ce mă culese
şi mă goni
prin viforul cel mai de moarte.