Category Archives: Texte alese – Poezii

Sonet CLXXIX – Vasile Voiculescu

Standard

.

 

Nu! gloria iubirii nu este îmbuibarea,

Ospețe de săruturi, orgii de îmbrățișări,

Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea

Sunt duhul ei pe-o lume de vane desfătări.

Prin înfrânări și chinuri asceții-ating extazul;

Eu te ador cu-același canon ce-ntreg mă-nfrânge,

Căci dragostea nu-i apă, să-ți umfle-n vânt talazul.

Lași gloabele în voie; în ștreang pui purul sânge…

Eu nu ți-am scris, ca alții, pe lefuri sau merinde

Simțiri gălăgioase cu arderi măsluite;

Sonetul meu e cuget și patimă-mpietrite.

Cu inima ciocnește-l, că scapără, s-aprinde…

În scoica mea închisă, dârz, dar făr’ de răsuflare,

Încet ia suferința chip de mărgăritare.

 

COPACUL

Standard

.

Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect.
Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma.
Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!

 

 

 

O SINGURĂ DATĂ – Dora Iulia Marinescu

Standard

O singură dată

Ne naștem cu cerul pe umeri.

O singură dată

Sîntem oameni, și fiare și îngeri laolaltă,

Dorind, sfîșiind, suspinînd.

O singură dată

Cînd nimic nu mai are importanță

Și toate capătă un sens,

Cînd clipele se înfig în noi

A rugăciune și descîntec.

O singură dată

Ne dezvelim genunchii în fața timpului

Devenind egalii noștri la trup și suflet.

O singură dată

Ne trezim devreme în noi

Adulmecînd rănile,

Binecuvîntîndu-ne locul plîngerii,

Rîzînd, plîngînd de fericire.

O singură dată

Cînd cuvintele își pierd conturul

Sub durerea sărutului,

Unic, irepetabil,

Iubim.

 

 

SUNT PREA SINGUR… – R. M. Rilke

Standard

 

Sunt prea singur pe lume şi totuşi nu-s singur destul,

ca timpul să-mi fie sfinţit.

Sunt prea ne-nsemnat pe lume şi totuşi nici mic nu-s destul
să pot fi în faţa ta
ca un lucru-nţelept, tăinuit.  

Voinţa mea o vreau şi vreau pe-al faptei drum
să duc voinţa mea;

vreau în tăcute vremi, şovăitoare oarecum,
când se-apropie ceva,
să fiu între cei ce ştiu

sau singur să fiu.

Vreau fiinţa toată să-ţi reflect, să-ţi sorb,
nicicând să nu fiu prea bătrân sau orb,
să îţi pot ţine chipul greu, şovăitor.

Vreau să mă desfăşor.
Nicicând nu vreau încovoiat să fiu,
căci nu sunt eu când sunt încovoiat.

Vreau cugetu-mi adevărat
în faţa ta.

Vreau să mă zugrăvesc
ca pe-un tablou la care m-am uitat
aproape şi îndelungat,
ca vorbele de mine înţelese,
ca un urcior de fiecare zi,
ca faţa mamei,
ca o corabie ce mă culese
şi mă goni
prin viforul cel mai de moarte.

 

DACĂ – Rudyard Kipling

Standard

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

CÂNTEC DE DRAGOSTE – R. M. Rilke

Standard

Cum să-mi împiedic sufletul

să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?

Cum să-l înalţ deasupra ta

spre alte lucruri, altundeva?

O, cum, cum l-aş aduna

lângă ceva pierdut în întuneric,

într-un ungher tăcut, străin, nefremătând,

ce nu se-ndepărtează

când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.

Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,

ne împreună totuşi aşa cum un arcuş

din două strune-un singur sunet scoate.

Pe ce vioară suntem înstrunaţi?

Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,

cântec cum altul nu-i?

CE TE FACI, DOAMNE, DACĂ-ŢI MOR? R. M. Rilke

Standard

 

Ce te faci Doamne, dacă-ţi mor?

Dacă mă sparg? (îţi sunt urcior),

Dacă mă curm? (îţi sunt izvor),

Îţi sunt veşmânt şi croitor,

Când nu mai sunt, eşti fără rost.

N-o să mai ai, după ce mor,

cald bun-venit şi adăpost.

Pierzi, ostenit, de pe picior,

sandaua moale ce ţi-am fost.

Mantia-ţi mare nu te mai ţine.

Privirea ta, ce-al meu obraz, oricând

o strânge cald ca într-un cuib plăpând,

Veni-va după mine căutând,

Şi pe-nserat se va lăsa-n zbor frânt

La sânul pietrelor străine.

Ce te faci, Doamne? Mă-nspăimânt…

AMINTIRE – Rainer Maria Rilke

Standard
.

 

ȘI iarăși aștepți, aștepți ce pare menit

viaţa să ţi-o mărească la nesfârşit.

Aştepţi ce de altă tărie ţine,

ce-i unic, puternic din cale-afară,

trezirea pietrelor,

adâncimi întoarse spre tine.

În culoare crepusculară
pe etajere apun
volumele-n aur şi brun…
La ţări te gândeşti, ce-ai străbătut
la chipul şi la veşmântul
unor femei pe care le-ai pierdut.

Şi ştii dintr-o dată: aceasta a fost.
Şi te ridici şi-n faţă vezi spaima,
figura şi taina
unor ani care-au trecut.

 

 

BĂRBATUL ŞI FEMEIA – Victor Hugo

Standard

.

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi,
Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron,
Pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul,
Femeia este inima.
Creierul naste lumina, inima naste iubire.
Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune.
Femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza.
Barbatul este capabil de orice eroism,
Femeia, de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul
Barbatul are suprematia,
Femeia are alegerea.
Suprematia inseamna forta, alegerea inseamna dreptate.
Barbatul este un geniu,
Femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema,
Aspiratia femeIi este catre virtutea desavarsita.
Gloria creeaza tot ce e maret, virtutea creeaza tot ce e divin.
Barbatul este un cod,
Femeia este evanghelia.
Codul ne corecteaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul este un vultur care zboara,
Femeia – o privighetoare care canta.
A zbura inseamna a cuceri spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu,
Femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Pe scurt, barbatul se gaseste acolo unde se sfarseste pamantul.
Femeia, acolo unde incepe cerul.