Category Archives: Texte alese – Parabole

MICUL PRINȚ ȘI VULPEA

Formatul postării

– Bună ziua, zise vulpea.

– Bună ziua, răspunse cuviincios micul prinţ întorcându-se,
dar nu văzu pe nimeni.
– Sunt aici, zise glasul, sub măr…
– Cine eşti tu? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă…
– Sunt o vulpe, zise vulpea.
– Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist…
– Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
– A! Iartă-mă, rosti micul prinţ.
Dar după un răstimp de gândire, adăugă:
– Ce înseamnă „a îmblânzi”?
– Nu eşti de prin partea locului, zise vulpea, ce cauţi pe-aici?

– Caut oamenii, zise micul prinţ. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
– Oamenii, zise vulpea, au puşti şi vânează. E foarte neplăcut!
Mai cresc şi găini. E singurul folos de pe urma lor. Cauţi găini?
– Nu, zise micul prinţ. Caut prieteni. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
– E un lucru de mult dat uitării, zise vulpea.
Înseamnă „a-ţi crea legături”…
– A-ţi crea legături?
– Desigur, zise vulpea. Tu nu eşti deocamdată pentru mine
decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi.
Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine.
Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii
de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie
unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume.
Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…
– Încep să înţeleg, zise micul prinţ. E undeva o floare…
mi se pare că m-a îmblânzit…
– Se prea poate, zise vulpea. Pe Pământ întâlneşti tot soiul
de lucruri…
– O! Dar nu e pe Pământ, zise micul prinţ.
Vulpea se arătă foarte nedumerită:
– Pe altă planetă?
– Da.
– Pe planeta aceea sunt vânători?
– Nu.
– Interesant. Dar găini?
– Nici.
– Nimic nu e desăvârşit, suspină vulpea.
Vulpea însă se întoarse la gândurile ei:
– Viaţa mea e veşnic aceeaşi. Eu vânez găinile, pe mine
mă vânează oamenii.
Toate găinile se aseamănă între ele, şi toţi oamenii se
aseamană între ei.
Aşa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzeşti,
viaţa mi se va însenina.
Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de-ai tuturora.
Paşii altora mă fac să intru sub pământ.
Ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie.
Şi-apoi, priveşte! Vezi tu, colo, lanurile acelea de grâu?
Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de folos.
Lanurile de grâu mie nu-mi trezesc nici o amintire.
Şi asta-i trist! Tu însă ai părul de culoarea aurului.
Va fi, de aceea, minunat când mă vei fi îmblânzit!
Grâul, auriu şi el, îmi va aminti de tine.
Şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu…
Vulpea tăcu şi se uită la micul prinţ.
– Te rog… îmblânzeşte-mă, zise apoi.
– Bucuros aş vrea, răspunse micul prinţ, numai că nu prea am timp.
Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut.
– Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea.
Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic.
Cumpără lucruri de-a gata, de la neguţători.
Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.
Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!

– Ce trebuie să fac? zise micul prinţ.
– Trebuie să ai foarte multă răbdare, răspunse vulpea.
La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă.
Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic.
Graiul e izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece,
să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine…
A doua zi, micul prinţ veni din nou.
– Ar fi fost mai bine dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră,
zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiaza,
eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită.
Şi cu cât va trece timpul, cu-atât mai fericită mă voi simţi.
La ora patru, mă va cuprinde un frământ şi o nelinişte:
voi descoperi cât preţuieşte fericirea!
Dar dacă vii la voia întâmplării, niciodată nu voi şti la care ceas
să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
– Ce-i acela rit? zise micul prinţ.
– E încă un lucru de mult dat uitării, zise vulpea.
E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile,
o oră, de celelalte ore. De pildă, vânătorii mei au un rit.
Se duc să joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare,
e o zi minunată! Mă plimb şi eu atunci, până la vie.
Dacă vânătorii s-ar duce la joc la voia întâmplării,
toate zilele ar fi la fel, iar eu n-aş mai avea niciodată vacanţă.
Şi-aşa micul prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape:
– Vai! zise vulpea… Am să plâng.
– Din vina ta, zise micul prinţ, eu nicidecum nu-ţi voiam răul,
ci numai tu ai vrut să te-mblânzesc…
– Aşa e, zise vulpea.
– Dar ai să plângi! zise micul prinţ.
– Aşa e! zise vulpea.
– Şi-atunci nu dobândeşti nimic din asta!
– Ba dobândesc, zise vulpea, datorită culorii grâului.
Apoi adăugă:
– Du-te să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta
nu are-n lume seamăn. Întoarce-te apoi la mine, să-ţi iei rămas bun,
iar eu îţi voi dărui o taină.
Micul prinţ se duse să mai vadă o dată trandafirii.
– Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteţi nimic,
le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, precum nici voi n-aţi îmblânzit
pe nimeni. Sunteţi aşa cum era şi vulpea mea. Nu era decât o vulpe,
aidoma cu altele o sută de mii. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten,
iar ea acum nu are în lume seamăn.
Şi florile se ruşinară.
– Sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte, le mai spuse el.
Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, fireşte,
un trecător de rând ar crede că e asemeni vouă. Ea însă singură
e mai de preţ decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am adăpostit-o
sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o cu paravanul.
Fiindcă pentru ea am ucis omizile (în afară doar de câteva,
pentru fluturi). Fiindcă pe ea am ascultat-o cum se plângea,
ori cum se lăuda, ori câteodată chiar şi cum tăcea.
Fiindcă ea e floarea mea.
Şi se duse înapoi la vulpe.
– Rămâi cu bine, zise el…
– Te du cu bine, zise vulpea. Iată care-i taina mea. E foarte simplă:
Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.
– Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor,
spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.
– Numai timpul împărţit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă.
– Numai timpul împărţit cu floarea mea… făcu micul prinţ,
ca să ţină minte.
– Oamenii au dat uitării adevărul acesta, zise vulpea.
Tu însă nu trebuie să-l uiţi.
Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător de floarea ta.
– Eu sunt răspunzător de floarea mea… spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte

CUTIA

Formatul postării

Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hirtie aurie de impachetat, foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cind a vazut ca fetita a folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.
Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunindu-i:
– Acesta este pentru tine, taticule.
Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala.
El i-a spus pe un ton raspicat:
– Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?
Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis:
– Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut.
Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.
La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii.
Si, de cite ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.

.

http://www.filedelumina.ro

EXPERIMENTUL ZAICA -II

Formatul postării

Cum poate ieși așa alb ghiocelul din noroi?
Cum vede noroiul ce minune iese din el, se dă la o parte din calea ghiocelului.
Maria Istrate, 11 ani

*

Muzica te curăță de urât, dar numai dacă o folosești ca săpunul, adică toată viața, nu așa din când în când.
Irina Răducanu, 13 ani

*

Muzica reprezintă jumătate din viața trăită cu omenie.
Irina Silvestru, 14 ani

*

Umorul este vitamină de luat la viața grea.
Raluca Bărbulescu, 14 ani

*
Se spune despre artiști că umblă cu capul în nori, că artistul vrea mereu să-l vadă pe Dumnezeu.
Irina Moscu, 12 ani

*

De ce omul este o adevărată fabrică de dorințe?
Omul este o adevărată fabrică de dorințe pentru că se naște din dorința de viață și moare cu dorința de a fi veșnic.
Matei Filimon, 14 ani

*

Ce sunt drogurile?
Drogurile sunt niste plante pe care le usuca gangsterii si le iau ca pe niste medicamente, care ii amortizeaza, sa nu-si mai recunoasca faptele. (14 ani)

*

Ce este rascoala?
Rascoala inseamna, cand parintii nostri nu gasesc bani si atunci rascolesc ca sa gaseasca. (8 ani)

*

Ce sunt amprentele?
Amprentele e cand punem mana pe o clanta si raman degetele acolo si le gaseste militia. (8 ani)

*

Ce este politica?
Politica este cand mai multi oameni se intalnesc si vorbesc foarte mult. (8 ani)
Politica e un fel de spionaj. (12 ani)

*

Ce este recensamantul animalelor?
Recensamantul animalelor foloseste ca sa stie tara cate vite sunt si daca mor la un cutremur sa stim sa muncim in locul lor. (9 ani)

*

De ce se bat potcoave cailor?
Calului i se bat potcoave, pentru ca potcoavele sunt mai usoare decat calul si ele merg mai repede decat calul. (8 ani)
La cal se pune potcoave, sa nu cada calul pe spate, atunci cand pune frana, calul se intepeneste in potcoave. (9 ani)

*

Cum se inteleg pasarile sau animalele intre ele?
Pestii se inteleg prin semne, mama lor ii invata alfabetul de aripioare. (8 ani)

*

Daca pamantul se invarteste, cum de nu cadem de pe el?
Nu se invarteste decat Pamantul, asfaltul nu se invarteste. (6 ani)

*

De ce se invarte Pamantul?
Pamantul se invarte ca sa aiba toate tarile Pamant. El cand se invarte da Pamant la toate tarile. (7 ani)

*

De ce barbatii nu poarta cercei?
Barbatii nu au voie sa poarte cercei, doar femeile au voie sa poarte cercei, ca asa vrea militia. Militia nu vrea ca barbatii sa fie frumosi ca femeile. (7 ani)

*

Ce este timpul?
Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani)

*

Ce sunt buruienile?
Buruienile sunt niste plante folositoare doar lor. (12 ani)

*

Ce este acela un testament?
Testament este cand la capitalisti moare unul si lasa averea la copii. La noi nu este testament pentru ca nu are ce sa lase omul. (11 ani)

*

Ce este plopul?
Plopul este o vietuitoare din lemn. (7 ani)

*

Ce este ambitia?
Ambitia in viata inseamna sa fi egoist. (10 ani)

*

Ce este acela un adolescent?
Adolescent inseamna un copil matur (10 ani)

*

Ce este acela un secret?
Secretul este atunci cand nu trebuie sa stie militia. (6 ani)
Secretul este un om, care ii spune secretar de partid. (6 ani)

*

Ce este zambetul?
A zambi inseamna sa razi parca in gandul tau. (8 ani)
A zambi este cand niste oameni rad cu gura inchisa, ca sa nu deranjeze oamenii de la bloc. (7 ani)

*

Ce sunt somnambulii?
Somnambulii au o boala, care nu-i lasa sa cada de pe acoperis. Microbii astia le da echilibru. Cand somnambulii vin intr-o parte, microbii fug in cealalta parte si asa mereu. (13 ani)

*

Ce inseamna sa fii nemuritor?
Nemuritor e cand sunt doi banditi si trage cu pistolul, unul moare si celalalt ramane in picioare nemuritor. (7 ani)

*

De ce ne spalam cu sapun?
Noi ne spalam, ca sa dam sapun in ochi la microbi. (5 ani)

*

Ce este sifonul?
Sifonul este o apa cu picatele. (7 ani)

*

Ce este injectia?
Injectia foloseste ca sa moara microbii. Serul ala are in el otrava de microbi. Serul se duce la tot roiul de microbi, ei zic ca aia e carne si mananca si moare. (8 ani)
Ii baga injectia la popou si la om si la microb si pe el il omoara, ca e mai mic. (7 ani)

*

Ce este luxul?
Daca vezi o femeie luxoasa, inseamna ca era lustruita. (7 ani)

*

Ce sunt taranii?
Taranii sunt oameni care le-a dat Cuza Pamant. In al Doilea Razboi Mondial, ei mai vroiau Pamant, ca s-a faramitat la bombe. (10 ani)

*

Ce este talentul?
Talentul este o mandrie a creierului. (12 ani)

*

Ce sunt vecinii?
Vecinii sunt niste oameni, care tatal meu si mama mea se imprieteneaza, ca sa-i dea o suta de lei. (8 ani)

*

Ce este setea?
Setea inseamna cand tu vezi ci-co in oras si vrei sa bei si mama nu-ti da, ca dupa aia nu are bani de mancare. (7 ani)

*

Ce este acela un serviciu?
Servici e un om care sta si semneaza condica, sau sta ca sa bea o cafea. (7 ani)

*

Ce este igiena?
Igiena este cand vin neamurile si vede ce curat e in casa. (7 ani)

*

Ce este ceata?
Ceata este un abur care vine din cer, ca acolo este prea mult si nu mai poate. (7 ani)
Ceata e o lumina indesata, prin care omul nu poate vedea. (9 ani)
Ceata e un intuneric luminos. (5 ani)
Ceata e cand ingheata vantul. (7 ani)
Ceata e un cer care vine pe Pamant. (7 ani)

*

Ce este raia?
Raia este un animal mic, care se tine dupa noi. (8 ani)

*

Ce sunt microbii?
Microbii sunt niste viermisori, sta la masea, mananca, se satura si poorma iese afara, se aseaza pe trotoar si cand trec oameni le intra lor in gura. (7 ani)
Microbii sunt niste gandacei mici de tot, ei sunt ascunsi pe la aprozar. Ei vede ca ai cumparat cartofi, sare pe cartofi si daca nu-l speli pe cartof, tu mori. (7 ani)
Microbii intra inauntru la om si acolo lasa fel de fel de murdarii, ca ei sunt murdari pe picioare si il imbolnaveste pe om. (7 ani)

*

Cum lumineaza licuricii?
Licuricii pot lumina, ca ei sunt o parte dintr-o stea, cand moare un om cade o stea si din steaua aia se formeaza licurici. (10 ani)
Licuricii au o lanterna mica si ne-o baga in ochi, ca sa nu-i cunoastem. (6 ani)

*

De ce au casa unii melci si altii nu?
Unii melci au casa, iar altii nu, ca de prin anul 1800, can au aparut canalele, facute de oameni in orase, unii melci s-au debarasat de case si asa au ramas pentru totdeauna, sa traiasca prin canale, ceilalti traiesc prin gradini si livezi. (12 ani)
Unii melci au casa si altii nu, pentru ca unii mananca tencuiala si isi fac casa, altii nu suporta tencuiala si raman fara casa. (12 ani)
Melcii care au casa au facut economie, nu au mancat cartofi, au mancat numai flori si cu timpul si-au facut casa. (7 ani)

*

Cum facem noi sa tinem minte?
Creierul imprima tot ce gesticulam noi cu buzele, si asa e memoria. (11 ani)
Poezia trece prin vene, prin toate vasele capitulare si ajunge in creier. (12 ani)

*

De ce ziua soarele e galben, iar dimineata si seara e rosu?
Pe cer e un dracusor, care are jar colorat, cand e ziua pune pe soare jar galben, cand e seara pune pe soare jar rosu. (6 ani)
Soarele se schimba la culoare, ca sa mai vezi si alt soare. (5 ani)

*

De ce au cruce pe spate unii paianjeni?
Unii paianjeni au cruce, ca ei sunt popa la paianjeni. (7 ani)

*

De ce isi serbeaza oamenii ziua?
Oamenii isi serbeaza ziua pentru ca le este foame. (7 ani)

*

De ce isi fac oamenii cadouri?
Oamenii isi fac cadouri, ca sa nu fie nesimtiti. (7 ani)

*

De ce da dirijorul din maini, cu un bat, cand dirijeaza?
Dirijorul da din maini, ca sa arate ducerea sunetului. (11 ani)
Dirijorul are un bat in mana, ca e urat sa arate cu degetul la ala care canta cu contrabasul ca sa vada cum merge simfonia. (10 ani)

*

De ce doar unele flori miros frumos?
Floarea miroase frumos, ca vine albina si ii ia mierea si sa-i ramana macar mirosul. (8 ani)

*

De ce gaina nu zboara pe sus, ca celelalte pasari?
Gaina nu zboara pe sus ca celelalte pasari, pentru ca-i e frica sa nu scape oul, cand ii vine sa-l faca. (10 ani)

*

De ce unii oameni doneaza sange?
Oamenii care au calorii grase, probabil ca astia sunt oameni grasi, doneaza sange la aia care le curge sange din nas. (7 ani)

*

De ce are laptele culoarea alba si nu ca iarba, verde?
Laptele are culoarea alba, ca omul nu mananca, daca vaca face o prostie asa de mare sa faca laptele albastru sau vede. (7 ani)
Vaca face laptele alb, ca iarna, cand nu are iarba, mananca hartie. (7 ani)

*

De ce alearga sangele prin corpul nostru si nu sta pe loc?
Sangele umbla prin corp, ca sa ii prinda pe microbi si sa ii inece.(6 ani)

*

La ce folosesc sprancenele?
Sprancenele folosesc ca sa tina fruntea sus, sa nu-i vina fruntea pe ochi. (6 ani)

*

La ce foloseste guma de mestecat?
Ciunga de mestecat e buna, ca atuncea cand noi poftim la ceva si nu putem sa mancam, pentru ca nu avem, mama ne cumpara ciunga de mestecat. (6 ani)

*

Daca bretelele tin pantalonii, ce tine cravata?
Cravata e facuta sa se spanzure unii barbati si sa le ia altii gagicile lor. (9 ani)

*

De ce exista ceasuri cu cuc si nu cu cocos, din moment ce cocosul e cunoscut ca ne trezeste dimineata?
Ceasurile sunt cu cuc si nu cu cocos, deoarece cucul a fost prima pasare sculatoare. (11 ani)
Mult mai usor invata un mecanism cu roti dintate sa zica: Cu-cu decat Cu-cu-ri-gu. (13 ani)
Mesterul care a bagat prima data cucul in ceas s-a gandit ca nu poate sa stramteze ditamai cocosul si sa-l bage acolo, si de atunci ceasul a ramas asa, cu cuc si nu cu cocos. (11 ani)

*

De unde vine obiceiul sa spunem ca trebuie udata incaltamintea sau haina noua?
Obiceiul ca trebuie udata haina sau incaltamintea noua vine de la prietenia omului cu bautura. (14 ani)

*

De ce ceasca-i intr-o ureche, iar cratita le are pe amandoua?
Ceasca este intr-o ureche, deoarece asa vrea ea sa fie mai eleganta si nu clapauga ca o cratita. (12 ani)

*

Daca tot se mananca amandoua, de ce nu servim marar cu mere?
Noi nu servim marar cu mere, pentru ca nu ne putem bate joc de foame. (14 ani)

*

Oare isi povestesc ceva licuricii si stelele, cat e noaptea de lunga?
Stelele le intreaba pe gazele mici licuricii ce fac ele intr-o viata atat de scurta, iar licuricii nu inteleg ce mananca stelele de traiesc atat de mult. (12 ani)

*

Chiar nu se poate invata fara note la scoala?
Profesorii nu renunta la note in scoala, pentru ca s-ar lipsi de placerea pe care o au cand unii elevi ii implora sa nu-i lase corijenti. (12 ani)

*

Daca pe campul de lupta nu sunt cantine sau restaurante, cum mananca soldatii la razboi?
Soldatul pe campul de lupta are paini la el, se lupta si musca, se lupta si musca. (6 ani)

*

Ce fac soldatii cand se ranesc, daca pe campul de lupta stim ca nu exista policlinici si spitale ca la oras?
Soldatii in timpul razboiului fug cu doctoritele dupa ei. Doctoritele ii panseaza cu ceva, ca sa nu se mai raneasca. (9 ani)

*

VREAU SĂ ÎL VĂD PE DUMNEZEU

Formatul postării

Intr-o buna zi, un baietel de sapte ani s-a apropiat sovaielnic de sora lui mai mare si i-a pus o intrebare care il framanta de multa vreme:

– Poate cineva sa il vada cu adevarat pe Dumnezeu ?

Ocupata pana peste cap cu ajustarea sprancenelor, fata i-a raspuns iritata:

– Desigur ca nu, prostutule! Dumnezeu isi are salasul in inaltimile cerului si nimeni nu are cum sa il zareasca!

A trecut catava vreme, dar importanta problema continua sa nu ii dea pace baiatului. Asa s-a facut ca, in cele din urma, s-a apropiat de mama lui, absorbita de pregatirea pranzului, si i-a spus:

– Mama, l-a vazut cineva vreodata pe Dumnezeu?

– Nu, nu chiar, i-a raspuns mama. Dumnezeu este o faptura fara trup care traieste in adancul inimilor noastre, asa ca nimeni nu a avut cum sa il vada asa cum ma zaresti tu pe mine.

Cumva satisfacut de aceasta explicatie, baietelul si-a astamparat pentru o vreme curiozitatea nesatioasa.

Nu mult timp dupa aceea, el a plecat la pescuit impreuna cu bunicul sau. Desigur, s-au simti foarte bine impreuna, incercand sa vada care dintre ei vor momi cei mai multi pesti ascunsi in lumea de sub apa. Timpul a trecut pe nesimtite si apusul soarelui i-a surprins aflati inca pe marginea lacului. Culorile amurgului erau de o frumusete neobisnuita, iar bunicul privea cu incantare desfasurarea de frumusete din fata lui. Vazand expresia de seninatate si satisfactie de pe fata batranului, baiatul a ezitat un moment, dar nu s-a putut impiedica sa intrebe:

– Bunicule, nu mai aveam de gand sa mai spun acest lucru altcuiva, insa exista ceva care ma nedumereste de multa vreme. Poate vreun om sa il vada cu adevarat pe Dumnezeu?

Batranul nu a parut sa fie surprins de aceste cuvinte. A ramas neclintit, cu fata catre apus si, in cele din urma, a spus cu o usoara uimire:

– Nepoate, nu stiu cum se face dar, oriunde mi-as indrepta privirea, nu il vad decat pe Dumnezeu.

 .

.

APUS 1

.

.

http://filedelumina.ro/2015/04/08

URMEAZĂ-ȚI VISUL – Jack Canfield

Formatul postării

Am un prieten pe nume Monty Roberts, care are o fermă de cai în San Ysidro. Montz m-a lăsat de multe ori să organizez în casa lui spaţioasă evenimente de strângere de fonduri în cadrul unor programe pentru tineri aflaţi în situaţii de risc.
La ultimul eveniment de acest fel, Monty m-a prezentat astfel:
Doresc să vă spun de ce îl las pe Jack să se folosească de casa mea. Totul a început cu un tânăr care era copilul unui antrenor de cai nomad ce mergea din fermă în fermă şi din staul în staul pentru a antrena cai.
Din cauza tatălui său, adolescentul era nevoit să se multe în permanenţă de la un liceu la altul. În ultimul an de liceu, un profesor i-a cerut să scrie un eseu despre ce anume îţi doreşte să devină când va fi mare.
Tânărul a scris o lucrare de şapte pagini în care şi-a descris visul de a avea cândva o fermă de cai. Şi-a prezentat extrem de detaliat acest vis, incluzând chiar în lucrarea sa o schemă a unei ferme de 2000 de acri, în care era prezentată locaţia fiecărei clădiri, a staulelor şi a pistei de curse. O a doua schemă prezenta planul detaliat al unei case de 130 de metri pătraţi construită pe acea proprietate de 200 de acri.
Tânărul şi-a pus tot sufletul în terminarea acelui proiect, iar a doua zi i l-a dat profesorului său. Două zile mai târziu şi-a primit lucrarea înapoi. Pe prima pagina era scrisă cu roşu nota 4 şi următoarea observaţie: “Vino în biroul meu după ore.”
Băiatul care avea un vis s-a dus după ore în biroul dascălului şi l-a întrebat:
– De ce mi-ați pus nota 4?
Profesorul i-a răspuns:
-Acest vis nu este realist pentru un tânăr ca tine. Nu ai niciun ban. Provii dintr-o familie de nomazi. Nu ai niciun fel de resurse. O fermă de cai presupune foarte mulţi bani. Trebuie mai întâi de toate să cumperi terenul, apoi primii cai de sămânţă şi să plăteşti taxele pentru ei. Este imposibil să reuşeşti.
Apoi a adăugat:
– Dacă îţi vei rescrie lucrarea dintr-o perspectivă mai realistă, am să-ţi îmbunătăţesc nota.
Băiatul s-a dus acasă şi a început să se gândească. L-a întrebat chiar pe tatăl său cum ar trebui să procedeze. acesta i-a răspuns:
– Ascultă, fiule, va trebui să iei singur o hotărâre în această direcţie. Personal, cred ca va fi o decizie foarte importantă pentru tine. În cele din urmă, după ce s-a gândit timp de o săptămână, băiatul i-a dat profesorului exact aceaşi lucrare, spunându-i:
– Vă puteţi păstra nota 4, iar eu îmi voi păstra visul.
În final, Monty, s-a întors către adunare şi a conchis:
– V-am spus această poveste pentru că vă aflaţi în casa mea de 130 de metri pătraţi la ferma mea de cai de 200 de acri. Mai am şi astăzi acea lucrare însemnată cu nota 4, pe care am pus-o într-un chenar deasupra şemineului.
Partea cea mai nostimă este că profesorul care mi-a dat atunci nota 4 a venit acum doi ani cu 30 de elevi la ferma mea, într-o tabără care a durat o săptămână. La plecare mi-a spus:
– Ascultă Monty. Pe timpuri i-am văduvit pe foarte mulţi elevi de visele lor. Mă bucur din suflet că tu ai avut maturitatea de a nu renunţa la al tău.
Nu lăsa pe nimeni sa te văduvească de visele tale. Urmează-ţi inima indiferent de circumstanţele exterioare.

 

Read more: http://filedelumina.ro/2014/06/04/urmeaza-ti-visul/#ixzz35DGnLI3e

 

 

SĂ DESCHIZI UȘILE FĂRĂ FRICĂ…

Formatul postării

Într-o ţară aflată în război, era un rege care înspăimânta pe prizonierii săi, nu-i omora…  Ii ducea într-o sală în care era un grup de arcaşi de o parte şi o uşă imensă din fier de cealaltă parte, deasupra căreia se vedeau sculptate figuri acoperite de sânge…
În această sală, îi punea să formeze un cerc şi le spunea: puteţi alege între a muri săgetaţi de arcaşii mei sau a trece prin această uşă…
În spatele acestei uşi EU VĂ VOI AŞTEPTA… Toţi alegeau să fie omorâţi de arcaşi…
După terminarea războiului, un soldat care servise în slujba regelui mult timp, se adresă regelui:
– Sire, pot să vă întreb ceva?
– Spune, soldatule.
– Sire, ce se află în spatele uşii?
Regele îi răspunse:
-Mergi şi vezi tu însuţi!!!
Soldatul deschise înspăimântat uşa şi, pe măsură ce o făcea, intrau raze de soare şi lumina invadă sala… Şi, în cele din urmă, surprins, descoperi… că uşa se deschidea în faţa unui drum care conducea spre LIBERTATE !!!
Soldatul, vrăjit, îşi privi regele, care îi spuse:
– Eu le dădeam ocazia să ALEAGĂ dar, din teamă, preferau să moară decât să rişte să deschidă această uşă!!!

Câte uşi nu deschidem de teama de a nu risca?
De câte ori nu ne pierdem libertatea şi murim înlăuntrul nostru, doar pentru că ne este teamă să deschidem uşa visurilor noastre?

Read more: http://filedelumina.ro/2014/03/26/sa-deschizi-usile-fara-frica/#ixzz2zM7DKWHI

 

LEGENDA OMULUI

Formatul postării

 

 

O legendă veche spune că, mai demult, oamenii erau buni. Dar au profitat atât de mult de puterea divină din ei, încât Brahma, stăpânul tuturor zeilor, a decis să le ia această putere și să o ascundă într-un loc unde va fi imposibil de găsit. Tot ce i-a rămas să facă era să găsească ascunzătoarea potrivită.
A fost convocat consiliul zeilor pentru a se găsi soluția.
Zeii au sugerat: “De ce să nu îngropăm puterile omului în pământ?”
Brahma a răspuns: “Nu, nu vom face asta pentru că omul vă săpa adânc și le va găsi.”
Atunci zeii au spus: “În acest caz, să le trimitem divinitatea pe cel mai adânc fund al oceanului.”
Dar Brahma a răspuns din nou: “Mai devreme sau mai târziu, omul va explora adâncurile oceanului și cu siguranță că o vor găsi și o vor aduce la suprafață.”
Astfel zeii au concluzionat: “Nici pământul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divină să fie in siguranță, însă alte idei de ascunzătoare nu mai avem.”
Brahma a exclamat dintr-o dată: “Iată ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adânc înăuntrul lui, pentru ca este singurul loc unde nu va căuta.”
De atunci încoace, conform legendei, omul a căutat în toată lumea, a explorat, a urcat și a săpat căutând ceva ce a fost în tot acest timp înăuntrul lui.

Autor text: Eric Butterworth

 

UN CAINE BATRAN…

Formatul postării

Poveste dedicată celor care se consideră „tineri de suficient de multă vreme”

Un domn mai în vârstă se hotărăşte să meargă la un safari în Africa. Îl duce cu el şi pe câinele său bătrân pentru a-i fi companie.
Într-o zi, câinele se bucură să alerge după fluturi, până când îşi dă seama că s-a rătăcit. În timp ce adulmeca urmele ca să găsească drumul, vede un leopard alergând spre el cu intenţia vădită de a-l înfuleca.
Câinele bătrân îşi zice:”Văleu! Sunt terminat!”, dar observă în vecinătate nişte resturi de oase şi punându-se 
cu spatele la leopardul care se apropia începe repede să roadă oasele cu poftă.Când să sară leopardul pe el, câinele bătrân exclamă:
„Acest leopard a fost cu adevărat delicios! Oare unde mai găsesc unul?” La auzul acestor vorbe leopardul se opri brusc, speriat, şi fugi de acolo, gândind: „Ufff! Era cât pe ce! Câinele ăsta bătrân aproape că mi-a venit de hac!”
În tot acest timp, o maimu
ță care a privit întreaga scenă dintr-un copac se întrebă cum ar putea profita de ceea ce știa pentru a obţine protecție din partea leopardului. Alergă repede dupăleopard, dar câinele bătrân văzând-o că fuge cu viteză maximă, își dă seama că maimuţa pune ceva la cale. 
Maimu
ța îl ajunge din urmă pe leopard şi îi povesteşte despre viclenia câinelui.Tânărul leopard, furios că a fost păcălit, zice: 
„Hai, maimu
ță, sări pe spatele meu și vei vedea ce păţeşte cel care vrea să mă înșele!”
Câinele bătrân vede leopardul cu maimu
ța în spinare și se întreabă neliniștit: „Ei, acuma ce mă fac?!”
Se puse din nou cu spatele la atacatori și se comportă ca și cum nu i-ar fi văzut. Când aceştia ajunseră destul de aproape de el, strigă cu ciudă: „Unde-i afurisita aia de maimuţă?! De-o oră am trimis-o să-mi aducă un alt leopard !!!”


Morala:
Nu râde de cei în vârstă! Vârsta şi rafinamentul întrec întotdeauna puterea 
și tinereţea. Spiritul și înţelepciunea se dezvoltă doar odată cu experiența.

ADEVĂRATA DRAGOSTE…

Formatul postării

Moise Mendelsson, bunicul cunoscutului compozitor german, a fost un bărbat departe de a fi chipeș.

Dimpotrivă, pe lângă faptul că era mic de statură, avea si o cocoașă grotească.

Într-o zi l-a vizitat pe un comerciant din Hamburg, care avea o fată foarte drăguță, pe care o chema Frumtje.

Moise se îndrăgosti disperat de fata care îl privea cu vadită repulsie, din cauza înfățișarii sale.

Când a vizitat casa negustorului, înainte de plecare, Moise și-a luat inima în dinți, s-a dus la etaj unde era

camera fetei, pentru a schimba ultimele cuvinte cu ea. Era de o frumusețe cerească, iar el se zbătea în chinurile

iadului, atunci când fata refuză să se uite măcar la el. După câteva încercări de a lega o conversație, Moise a

întrebat-o timid:

– Știți de ce căsătoriile se fac în cer?

– Da, a spus fata, în timp ce se uita mereu în pământ. Dar, dumneavoastră știți de ce?

– Da, știu, a spus el. Vedeți, în cer, la nașterea fiecărui băiat, Domnul îl anunță care va fi fata cu care se va

căsători. Când m-am născut eu, mi s-a arătat viitoarea mea mireasă. Domnul mi-a zis:

– Mireasa ta va fi cocoșată!

Atunci I-am spus Domnului:

– Doamne, o femeie cocoșată ar fi o tragedie. Doamne, dă-mi mie cocoașa și las-o pe ea să fie frumoasă.

Fascinată de cuvintele lui, Frumtje și-a ridicat ochii din podea, acordând mâna sa, mai tarziu, omului căruia i-a fost o soție credincioasă.

De Barry și Joyce Vissell

MIRACOLUL UNUI COPIL

Formatul postării

O fetiţă a intrat în camera ei şi a scos din ascunzătoarea din dulap un borcan. A turnat conţinutul borcanului pe podea şi a început să numere banii …cu atenţie. A numărat mărunţişul de trei ori, până rezultatul a ieşit exact la fel. Nici o şansă să greşească.
A pus cu atenţie monedele în borcan apoi a aşezat capacul, a ieşit pe uşa din spate şi a mers 6 străzi până la farmacia cu semnul roşu, al şefului de trib indian, la intrare.
A aşteptat cu răbdare pentru ca farmacistul să fie atent la ea, dar acesta era prea ocupat în acel moment. Fetiţa şi-a mişcat picioarele pentru a face un zgomot. Nu s-a întâmplat nimic. A încercat să scoată un sunet pentru a atrage atenţia, însă nu s-a întâmplat nimic.
În final, a luat o monedă din borcanul ei şi a pus-o pe tejghea. Asta a funcţionat.
– Ce anume doreşti? a întrebat farmacistul pe un ton iritat. Vorbesc cu fratele meu pe care nu l-am văzut de ani – a spus el fără să aştepte un răspuns la întrebare.
– De fapt, doresc să vorbesc cu dvs. despre fratele meu – a răspuns fetiţa pe acelaşi ton ridicat. Este foarte, foarte bolnav şi vreau să cumpăr un miracol.
– Poftim? – a întrebat farmacistul.
– Numele lui este Andrei şi ceva rău îi creşte în cap, iar tata spune că doar un miracol îl mai poate salva în acest moment. Aşadar, cât costă un miracol?
– Noi nu vindem miracole fetiţo! Îmi pare rău, nu te pot ajuta, a spus farmacistul, înmuiat un pic.
– Uite, am bani să vă plătesc. Dacă nu este de ajuns, adun restul. Doar spuneţi-mi cât costă.
Fratele farmacistului era un om bine îmbrăcat. S-a întors către fetiţă şi a întrebat-o:
– De ce fel de miracol are nevoie fratele tău?
– Nu ştiu, a spus fetiţa. Ştiu doar că mama spune că are nevoie de o operaţie. Însă tata nu poate să plătească, aşa că vreau să folosesc banii mei.
– Câţi bani ai? – a întrebat bărbatul.
– Un dolar şi 11 cenţi, a răspuns încet. Sunt toţi banii pe care îi am, dar pot face rost de mai mulţi.
– Ce coincidenţă! – a zâmbit bărbatul. Un miracol pentru frăţiori costă exact 1 dolar şi 11 cenţi.
A luat banii într-o mână, iar cu cealaltă a apucat mânuţa ei şi a spus:
– Arată-mi unde locuieşti. Vreau să-l văd pe frăţiorul tău şi să-i cunosc pe părinţii tăi. Hai să vedem dacă am acel miracol de care ai nevoie.
Bărbatul bine îmbrăcat era un chirurg renumit, specializat în neuro-chirurgie. Operaţia a fost gratuită şi nu a durat mult până ce Andrei a ajuns din nou acasă şi se simţea bine. Mama şi tata vorbeau cu plăcere despre şirul de evenimente ce i-au adus aici.
– Acea operaţie a fost un adevărat miracol, a şoptit mama. Mă întreb cât o fi costat?
Fetiţa a zâmbit. Ştia exact cât a costat miracolul…un dolar şi 11 cenţi… plus credinţa unui mic copil….